joi, 23 aprilie 2015

Borcane goale

Am scris mai puțin pe blog în ultimul timp, dar strâng toate ideile bune într-un document, ca un colecționar fanatic așa cum strâng bătrânii borcane goale sau plase de plastic, că poate le-or trebui cândva (și eu fac asta, dar rămâne între noi). Zic că poate ideile astea se vor săruta cu paginile cărții, dacă va exista atracție.
Ieri am terminat de pus în 200 și ceva de pagini cei patru ani de facultate. Urmează să scriu despre viața de după absolvire, să aleg titlul, să trimit manuscrisul, să mă gândesc la o copertă și să pregătim lansarea. Am în permanență senzația că urmează să cad din pat și să-mi dau seama că am visat. Dacă mi-ar fi zis cineva de cartea asta în anul I, când scriam pe blog că îl visez pe prof cu vocea modificată și ochii roșii, vorbind despre pravilele bisericești și Legea țării, aș fi râs bătând din palme, ca o focă hiperactivă. 

Mi-ar plăcea să primesc de la voi idei în legătură cu titlul și coperta (cum v-ați aștepta să arate o carte adresată în primul rând studenților). 

luni, 20 aprilie 2015

Un avocat, o carte, o eliberare. Interviu cu Rodica Constantinovici

Rodica Constantinovici este doctor în drept și avocatul coordonator al Societății civile de avocați Constantinovici, McCan și Asociații. Cariera sa de avocat s-a împletit cu cea de judecător și secretar de stat la Ministerul Justiției. A contribuit la dezbaterea proiectelor de legi privind reforma justiției și a celor privind Codul civil și de procedură civilă. Probabil îi recunoașteți numele de pe coperta primului Comentariu pe articole al noului Cod civil, la care a contribuit în calitate de coordonator și autor, însă azi vă invit să o cunoașteți mai bine pe autoarea cărții Dincolo de divorț e India.
Dincolo de titulatură e un om. Dincolo de profesie e o poveste. De ce ați ales să o împărtășiți pe a dumneavoastră și cum ați simțit trecerea de la stilul specific domeniului juridic la cel beletristic?
Rodica Constantinovici: Din iubire, din compasiune pentru cei care încă mai caută fericirea într-o sursă externă. Stilul beletristic a venit cu naturalețe, întrucât l-am exersat zeci de ani în redactări de hotărâri judecătorești sau lucrări avocațiale, chiar dacă integrat stilului juridic mai rece, mai riguros.
La facultatea de drept învățăm despre divorț că este un mijloc juridic prin care se pune capăt existenței căsătoriei pe cale judecătorească sau administrativă. Nu pare mare brânză. Citind cartea dumneavoastră, am realizat că ați divorțat atât de soț, cât și de „marea iluzie a lumii”. Ei, asta nu pare simplu. Cum trebuie privit divorțul?
Rodica Constantinovici: Într-adevăr, divorțul văzut ca sfârșitul unei relații de familie din punct de vedere legal, nu este „mare brânză”. El poate fi însă important ca stare, atunci când suferința generată devine un factor de accelerare a evoluției spirituale prin divorțul (eliberarea) de dependența față de o persoană sau o situație de viață, de trecut, de identificarea cu un rol, o poziție socială etc. Atunci trebuie privit cu recunoștință.
Mă așteptam să citesc doar despre divorț și despre călătoria interioară spre noi înțelesuri ale vieții, dar m-ați trimis prin cuvinte înapoi în timp, în orașul în care ați copilărit, apoi în Londra, în Sedona și, poate cel mai interesant, la Arunachala. Cu mai puțin de 30 de lei, am călătorit destul de mult. Pentru început, aș vrea să ne spuneți câteva cuvinte despre provocările vieții de imigrant.
Rodica Constantinovici: Experiența de imigrant am trăit-o în Marea Britanie, iar pentru mine cea mai mare provocare a fost dorul de casă (homesickness), sentimentul de alienare, de dezrădăcinare. Târziu am înțeles că venea din refuzul de a-mi lăsa trecutul în urmă. Uneori te poți simți „a bloody foreigner”, dar britanicii sunt mai eleganți, îți zâmbesc și folosesc frecvent cuvintele miraculoase „please” și„thank you”, ceea ce face suportabilă senzația de respingere. Poți, de asemenea, să te simți singur, chiar dacă cunoști mulți oameni. Toți par grăbiți să-și câștige o pâine cât mai bună, iar conversațiile rămân la nivelul unui schimb de informații din curiozitate sau complezență. Greu se stabilesc contacte autentice. Până la urmă, este responsabilitatea ta cum te simți. Totul rămâne o pură chestiune de interpretare a unor circumstanțe de viață și face parte din „iluzia lumii.”
Chemarea către Arunachala este însă cu totul altceva. Acest loc sacru rămâne necunoscut celor prinși în marea iluzie a lumii, dar găsește întotdeauna căi de a se face cunoscut celor care caută cu sinceritate eliberarea. Așa cum spune însă Ramana Maharshi, până la urmă, mai devreme sau mai târziu, „fiecare trebuie să ajungă la Arunachala”.
Care este Adevărul? Îl găsim doar în India, ori putem să-l cunoaștem într-o călătorie interioară, indiferent de locație? Trebuie neapărat să ieșim din zona noastră de confort, sau adevărul e că Adevărul nu se află în zone îndepărtate, ci mai aproape decât credem? Oare m-am complicat prea mult cu întrebarea asta și, de fapt, el nu se poate exprima în cuvinte?
Rodica Constantinovici: Îl găsim în „India”, desigur ca dimensiune spirituală, iar nu geografică și este întotdeauna în noi. Din păcate, fiindcă se află în plină lumină, ne uităm după el în altă parte. Ca să-l citez pe Hale Dwoskin: „Adevărul este simplu, dacă ar fi complicat toată lumea l-ar înțelege…”.
O carte are impact atât asupra cititorului, dar și asupra imaginii autorului său. Nu ați avut rețineri înainte de a dezvălui cu generozitate detalii intime din viața dumneavoastră?
Rodica Constantinovici: Când ești împăcat cu tine nu ai nimic de ascuns. Ar fi bine dacă am putea face toți acest exercițiu.
De ce ați ales să publicați la o editură tânără?
Rodica Constantinovici: Așa cum cartea își va alege cititorii, tot așa a ales și editura. Tinerețea și entuziasmul Editurii Solomon au rezonat perfect cu generozitatea și intensitatea textului, așa încât totul a venit de la sine.
În loc de concluzie, trebuie să întreb: scrierea unei alte cărți face parte din planurile dumneavoastră de viitor?
Rodica Constantinovici: Nu am planuri de viitor. Trăiesc acum.
Vă mulțumesc!
Rodica Constantinovici: Cu mare plăcere!

Interviu publicat aici