Drept penal. Decapotabile. Poezie de stradă.

Proful meu de economie mi-a spus la un moment dat că dacă intru la drept, intru într-o altă lume.

Am intrat la facultate şi mi-am dat seama că majoritatea profilor sunt şmecheri, fie prin faptul că sunt un fel de genii pe care-i sună alţii să le ceară sfatul, având certitudinea că apelează la un Dumnezeu, fie pentru că au suficient de mulţi bani încât să predea din pură plăcere/ plăcere de a chinui fiinţe vii. Sau amândouă. Avem profesori la cursurile/seminarele cărora merg cu plăcere, nu pentru a nu mă simţi ca gâsca după terminarea facultăţii, facultatea fiind apa din expresie.

Azi, după seminarul de penal, am rămas pe trepte să schimb 2-3-7387323 de cuvinte cu oamenii. La un moment dat, linişte. Trece proful printre noi. Se duce la maşină. Cineva zice că-i decapotabilă. Se nasc discuţii în contradictoriu. Maşina se decapotează. Proful are o figură serioasă. Pleacă uşor din curtea facultăţii. Studenţii se uită în continuare. Asta e ceea ce s-a întâmplat.

Ceea ce s-ar fi putut întâmpla: Pentru că dacă nu e amuzant, facem noi să fie. Proful ar fi putut să-şi pună nişte ochelari de soare care costă cât 1 metru pătrat dintr-un apartament situat într-o zonă bună. Ar fi putut să dea muzica suficient de tare încât să ţipăm unii la alţii ca să ne putem auzi bârfele. Ar fi trebuit să se audă:

Ne doare fix in p*** despre lege , dar STOP
Legea din cartier nu lăsa nimic deloc.
Am ales să fac asta fiindcă altceva n-a fost,
Şi vreau să fac bani din asta fiindca altfel n-are rost,
Fără pop,fara rock,fara r&b ,
Fără gabori deghizati şi târfe cu pretenţii,
Am multe de f***** şi multe de făcut ,
Aşa că despre proşti n-am să vorbesc, doar ii f**,
Băieţii mei sunt tot, reprezint Pantelimon,
Dedic pentru toată România


Proful ar fi băgat a întâia, ar fi apăsat acceleraţia şi ar fi dat brusc drumul la ambreiaj...

Sugestiile afişate vs. drepturile violate

Ştiţi momentul acela când plictiseala ne loveşte (sau alte violenţe) şi ajungem să dăm concerte în faţa oglinzii sau să…ne căutăm numele pe Google? Un om de afaceri german a acţionat Google în instanţă pentru că atunci când şi-a scris numele în motorul de căutare, funcţia ‘instant’ l-a combinat automat cu termenii ‘scientologie’ şi ‘escrocherie’.

Compania americană a implementat din 2009 funcţia de căutare semi-automată. Ideea e că sugestiile sunt oferite în mod automat, pe baza experienţei anterioare a altor utilizatori. Astfel, dacă eu, studentă la drept, tastez „la drept e …”, prima sugestie pe care Google mi-o va oferi este continuarea „greu”. De aici putem desprinde două concluzii:

1) Studenţii cărora li se pare că dreptul e o facultate grea pierd vremea pe internet, plângându-se în legătură cu asta, în loc să înveţe.
2) La drept chiar e greu.

În speţă, fie toţi oamenii care nu-l simpatizează pe domnul german nu au lucruri mai bune de făcut decât să scrie urât despre dânsul, fie… aţi înţeles raţionamentul. Omul de afaceri german a apreciat că i-au fost violate drepturile prin sugestiile afişate.

În consecinţă, Curtea Supremă de Justiţie din Germania a cerut marţi, 14 mai, gigantului informatic Google să retragă din sugestiile sale la căutarea automată acele combinaţii de termeni care pot să aducă atingere drepturilor unei persoane. La urma urmei, nişte sugestii nu pot răsturna prezumţia de nevinovăţie, nici măcar în ochii utilizatorilor motorului de căutare.


Publicat şi pe JURIDICE.ro

Creativitate, transpiraţie şi pisici

M-am gândit să vă scriu ceva în această minunată zi cu muult, mult soare auriu, care te face să transpiri imediat cum ieşi din casă. Uneori şi-n casă, imediat cum ieşi de la duş. Dacă n-ai aer condiţionat. Focus, Raluca, focus!

Îmi place să mă descriu ca fiind o persoană creativă. Pentru că sunt. *cool face* Am citit undeva că persoanele creative se simt incompatibile cu noţiunea de time management, pentru că, nah, nu poţi forţa creativitatea să vină atunci când ai tu chef. Şi totuşi, avem nevoie de ea.

Creativitatea e ca o căprioară speriată de bombe. Cu cât insistăm mai mult s-o atragem, cu atât mai mult va fugi de noi. Dacă stăm cu ochii cât cepele în faţa unei foi albe sau ne încurajăm asemenea unui antrenor debil mintal, care repetă doar Hai că poţi, hai...hai că ştii...hai că...mda, cel mai probabil n-o să se întâmple nimic.

Când faci ceva şi laşi gândurile să zburde după bunul plac, ei bine, atunci păzea...adică nu, atunci pregăteşte-ţi ceva de notat! Par example, că tot am adus în discuţie un subiect actual, transpiraţia, momentele alea în care faci duş. Câte persoane se concentrează pe bune la cum se spală? Nu, cada sau cabina de duş sunt de fapt locuri de întâlnire cu domnişoara creativitate. Asta sună puţin ciudat. În fine, atunci apar ideile care schimbă lumea! Sau nu.

În cazul meu, cele mai frecvente întâlniri cu creativitatea au loc în metrou. Ăsta e motivul pentru care nu am schimbat descrierea cretină din dreapta, cu Metroul e Dumnezeu. E ceva acolo, sub pământ. Ţi se-nfundă urechile, dar îţi intră idei în căpşor. Am mai auzit că unii au revelaţii când fac sport. Eu am doar impresia că nu am suficient aer dacă alerg mai mult de 30 de secunde.

Fiecare cu pisica mă-sii. Sau ceva.