marți, 28 octombrie 2014

Amintiri din copilărie

Am citit aproape toate postările mele din primul an de facultate, cică pentru a scrie cartea. Uau! Chiar scriam de parcă nu aveam cititori (bine, chiar nu aveam, dar asta e altă poveste). Mi-am dat seama că dacă n-aş fi scris în primul rând pentru că-mi făcea mie plăcere, blogul ăsta ar fi fost abandonat de cel puţin 3 ani. O...k, am ajuns la al cincilea rând şi până acum am scris exact ca atunci, adică fără şanse prea mari ca cineva să fie interesat de treaba asta. Şi e super!

"Am început să urăsc cartofii. M-am lăudat că am învăţat să gătesc atât cât să supravieţuiesc, dar observ că toate felurile mele de mâncare conţin cartofi: piure, cartofi prajiţi, cartofi cu ou, cartofi cu carne, cartofi cu brânza. CARTOFI. Daca mă uit în telefon găsesc mesajele colegei de cameră: "Facem cartofi când vin?". Am fost să cumpăr pâine şi m-a întreabat vânzătoarea dacă vreau pâine cu cartofi. (!?!?)" octombrie, 2010

"Azi e o zi perfectă pentru a scrie despre lucrurile care mă calcă pe nervi. Chiar şi acum aud câinii care au lătrat toaată ziua. Sunt peste 20: toate culorile, formele, mărimile, unii latră răguşit, alţii aleargă în cerc, urmăresc oamenii, se alintă...mă enervează, dar ceea ce mă scoate cu adevarat din sărite e că nu am primit încă legitimaţiile. " noiembrie, 2010

"Azi am făcut sarmale, asta însemnând că mi-am dat degetele pe răzătoare şi am fost nevoită să mi le bandajez ca să pot să umblu cu varza sărată. Maică-mea zice că e bine pentru început. Totuşi, a luat toate tentativele mele de sarmale şi le-a refăcut." decembrie, 2010

"Nu prea am nimic nou de spus, dar dacă voi avea mâine, nu dă bine 02.01.2011, așa că scriu numai pentru că e prima zi a anului. E un motiv bun pentru mine. Orice motiv dat de mine e bun. M-am gândit să-mi fac planuri, să le scriu aici și să-mi fie rușine la sfârșitul anului 2011 dacă nu le-am îndeplinit, dacă va mai exista blogul atunci ca să-mi amintesc." ianuarie, 2011

"Când mergeam spre autogară, având într-o mână geanta cu haine, iar în cealaltă o pungă cu un ştrudel minunat, mă abordează o tanti tuciurie: "Hai, îţi dau un ghiocel?". Am zâmbit, privind cu subînţeles spre bagaje, spunând parcă: desigur, aş vrea să mă opresc în mijlocul trotuarului, să las geanta-n baltă, ştrudelu-n noroi, să scot portofelul şi să-ţi dau 1 leu pentru o buruiană frumoasă. Îmi doresc asta din suflet, dar o sa mă prefac totuşi că nu te-am auzit." februarie, 2011

"M-am gândit la câte lucruri o să fac după sesiune, în câte locuri o să merg, câți oameni noi o să cunosc. Exact ca și după admitere, lucrurile nu par să se fi schimbat. Deocamdată viața nu e substanțial schimbată. Zapada e tot acolo, nu se aude un cor bisericesc pe fundal cântând "laaa" când trag jaluzelele și nu ciripesc păsările când ies din casă, în schimb latră câinii." martie, 2011

"Mi-am călcat o cămaşă. Am avut chiar tentativa de a mă tortura cu o pereche de tocuri, dar a rămas la stadiul de tentativă. Mnah, voiam să arăt prezentabil pentru procesul simulat. Am păşit timid când am ieşit din bloc, dar la scurt timp mi-au crescut figuri pe cap ca ciupercile după ploaie. În apropiere de facultate îmi luasem rolul de judecătoare foarte în serios...până m-au anunţat nişte colegi că procesul s-a amânat. Trebuia să ştiu asta, doar se anunţase seara pe net. M-am întors acasă cu coada între picioare şi cu o faţă de colţ de pâine muşcat fără voia lui." aprilie, 2011

"De data asta, în loc să mă muşte panica, m-a apucat nostalgia că se termină primul an, vezi Doamne. Mă gândesc că a fost uşor, mi-am permis să mai lenevesc, fără consecinţe grave (deocamdată). Nu mă simt schimbată, nici cu mult mai inteligentă, dar vina îmi aparţine în totalitate. Anul ăsta m-am scăldat în mediocritate, deşi mă doare inima, orgoliul şi urechea când o spun." mai, 2011

"Pro herede gestio...mora debitoris...Voconia...semel heres, semper heres...querella inoffisiosi testamenti...peculium castrense...error in corpore. Astea-s câteva dintre cuvintele pe care le-am repetat în somn în ultimele nopţi. Sesiunea trecută, înainte de examenul la drept roman, îl visam pe Oancea cu ochii roşii, vocea modificată (evil), vorbind despre pravilele bisericeşti şi credeam că mai rău de atât nu se poate. Mai rău decât să visezi aşa ceva constă în lipsa visului, care e o urmare logică a lipsei somnului. Been there, done that, deşi acum puţin timp mă plângeam că eu n-o să uit niciodată să dorm sau să mănânc în sesiune. Am avut totuşi grijă să pierd noaptea învăţând în bucătărie. De aici rezultă o relaţie specială cu frigiderul, dar nu despre asta trebuie să scriu." iunie, 2011



miercuri, 22 octombrie 2014

Invitaţie la scris

Pentru că pagina de Facebook a blogului se apropie de 3000 de likeuri, vă propun să-mi trimiteţi gândurile voastre, indiferent că sunt sinistre, amuzante, motivaţionale sau aparent fără sens. Poate vreţi să povestiţi cum aţi ajuns să daţi la drept, ce materie vă face pielea de găină, să împărtăşiţi tainele prăjirii cartofilor, ale vieţii în cămin sau să vă lăudaţi cu vreun internship ori cu promovarea examenului de admitere în profesie. Poate aţi terminat facultatea şi vreţi să avertizaţi studenţii în legătură cu viaţa de după absolvire. Se acceptă orice fel de poveste, atâta timp cât e sinceră. 

Aşadar, dacă simţi că ai ceva de împărtăşit, trimite-mi minunăţia pe adresa studentaladreptblog@gmail.com, împreună cu numele, prenumele şi alte date pe care vrei să le aduc la cunoştinţa publicului (la cerere, anonimatul e asigurat), iar eu ţi-o public aici. De preferat: cel mult o pagină format Word, Times New Roman, 12. Puteţi să trimiteţi oricând începând din momentul ăsta, până la 1 noiembrie. Nu e un concurs, dar dacă scrieţi frumos, s-ar putea să primiţi o prăjitură de la mine.