marți, 12 mai 2015

Publicitate imobiliară

Ieri am susținut examenul la publicitate imobiliară, materie predată de profesorul Marian Nicolae în cadrul masterului pe care-l urmez. Să vă zic despre ce e vorba, că un prieten care e la facultatea de comunicare și relații publice a fost foarte surprins că studiez și eu publicitate la drept. Nu e genul ăla de publicitate, adică nu venim cu idei de reclame pentru una sau mai multe parcele de teren alăturate, indiferent de categoria de folosință, cu sau fără construcții, aparținând aceluiași proprietar, situate pe teritoriul unei unități administrativ-teritoriale și care sunt identificate printr-un număr cadastral unic.

Casa. Pentru că și terenul tău are nevoie de un acoperiș deasupra capului. 

Nu există o definiție legală a publicității imobiliare în Codul civil. Nici în Legea nr. 7/1996. Totuși, dacă aruncăm o privire la conținutul normelor instituite pentru publicitatea drepturilor reale imobiliare și la obiectul și cuprinsul cărții funciareee...am putea spune că publicitatea imobiliară e o formă de publicitate legală constând în totalitatea normelor juridice referitoare la modul de aducere la cunoștința publicului a situației juridice a imobilelor, dar și a drepturilor reale corespunzătoare.

Pentru ce ne trebuie registrele astea publice? Pe lângă faptul că așa se creează posibilitatea de cunoaștere a situației juridice a imobilelor înscrise în cartea funciară, mai are încă 5 alte funcții cu care n-o să vă plictisesc. Nu e neapărat genul de materie care te face să visezi la o specializare în domeniul ăsta, dar e utilă. 

În ceea ce privește examenul, a constat în 25 de grile închise. Nivelul de dificultate a fost ridicat, dar hai să spunem că a ajutat faptul că m-am interesat ce subiecte s-au dat anul trecut. 

Cartea funciară (Land book). Pentru că și imobilele au nevoie de un Facebook al lor.

vineri, 8 mai 2015

Dinamica obligațiilor

- Cum a fost examenul?, m-a întrebat ieri colega de birou.
- Vis.
- Da?
- Da, vis urât.

A început a doua (dar nu și ultima) sesiune la master. Am menționat că nu-i ultima, pentru că am deja restanțe de pe primul semestru. E printre puținele mastere de la noi (dacă nu chiar singurul) cu materii la care pică aproape juma' de grupă, însă, cum suntem deja damaged după 4 ani de facultate, noi zâmbim și cântăm Edith Piaf - Je ne regrette rien, privind în gol.

Miercuri am avut examen la materia numită dinamica obligațiilor, la care se aprofundează formarea contractelor și mecanismele obligaționale specifice contractelor, efectele obligațiilor, transmisiunea și transformarea lor, modurile de stingere, obligațiile complexe și garantarea executării obligațiilor. Deși profa ne-a spus că bibliografia cuprinde toate cărțile scrise pe tema obligațiilor (mhm), am citit și noi un Pop, niște...cât am apucat din cartea ei, un articol din In honorem Corneliu Bîrsan și codul. 

Apoi am ajuns la examen împăcați și am citit speța.
Un coleg a ridicat mâna după vreo 10 minute, întrebând dacă nu cumva s-a strecurat o eroare materială, că situația din speță părea mai încurcată decât un ghem de păr de mâță stropit cu adezivi industriali. Raporturile dintre Primul, Secundus, Tertius, Quartus și Quintus ne-au făcut terci tecile axonilor. Cică nu era nicio eroare. Nici timp suficient (deși nici în 5 ore n-aș fi scris mai mult, că oricum nu știam ce). Nici barem. Am părăsit amfiteatrul întrebându-mă dacă am eu o problemă, așa cum m-am întrebat după multe examene susținute în perioada 2010-2014. 

Facultatea asta m-a forțat să fiu modestă.