duminică, 23 noiembrie 2014

What if "what if" is what is

Faptul că am făcut loc altora pentru a împărtăși gândurile și experiențele lor pe blog a făcut loc la rându-i unei introspecții...ok, nu mai înțeleg nici eu ce scriu. Le mulțumesc tuturor. Adevărul e că eu m-am cam ramolit...scriitoricește vorbind. Nici măcar nu-mi mai găsesc cuvintele. Zău!


Dar să nu ne întristăm!...deși azi am ales să scriu în stilul nostru, al ăstora fără job, deci fără bani, care țin cu dinții de speranța că la anu' o să fie bine și care se mint că nu îi roade deloc invidia când colegii de facultate povestesc despre cum e "la birou" sau în instanță. De ce ne-ar roade? Noi avem tot timpul liber din lume, timp pe care ei nu-l pot cumpăra, iar noi nu facem mai nimic cu timpul nostru liber, pentru că n-avem bani să ne distrăm așa cum ar face-o ei dacă ar avea timpul nostru liber...ați înțeles ideea. E ilustrarea perfectă a expresiei "nu le poți avea pe toate". Cel puțin nu imediat după ce termini facultatea. Cel puțin asta zic eu, aia care nu le are pe toate, că dacă n-ar fi (așa), nu s-ar povesti, dragi copii.


Îmi propusesem ca luna asta să scriu cât mai mult, să m-apuc de treabă de acum pentru admitere, să învăț pentru sesiunea de la master și să mă bucur de lucrurile mărunte. Am rămas doar cu o grămadă de idei, ce-i drept - mărunte, zumzăindu-mi în creier, ca niște muște pe care-ți vine să le plesnești fără milă. Na, fi-v-ar...! M-am întrebat dacă nu cumva mi-ar fi mai bine acum dacă nu aș fi terminat o facultate (?!), iar dacă tot am făcut-o, de ce nu  m-am implicat mai mult, de ce le mai cer bani alor mei când aș putea să îmi caut de muncă, de ce să îmi caut de lucru când ar trebui să mă pregătesc pentru un examen care mi-ar da acces la un loc de muncă mai bun decât cel pe care l-aș găsi în condițiile actuale, ce-ar fi dacă aș face cu totul altceva decât ce se așteaptă toți să fac, iar dac-aș face asta, care ar fi lucrul ăla care să-mi placă atât de mult încât să las baltă tot ce-am învățat și să mă reprofilez, nunununu, dacă aș schimba macazul și aș vedea că nici aia nu-mi place, că de fapt problema sunt eu, nu tot ce   mă-nconjoară? Ce-ar fi dacă aș pleca din țară, deși nu am bani nici să traversez strada, și aș lua-o de la zero? Oh, stai, și aici sunt la zero. Ok, poate că prea mult timp liber strică.


Până se limpezesc lucrurile, propun să cântăm cu toții:

Suntem tineri, 
Ce ne pasă
Când viaţa e aşa frumoasă?
Poţi să ai tot ce iţi doreşti 
Când toţi te plac aşa cum eşti!

Da, e muzica anti drog a celor de la Animal X, 3SE (+ Cristiana Răduță). Spune nu, spune nu...

vineri, 21 noiembrie 2014

Cumpăr experienţă

Prin clasa a 8-a, când planurile mele legate de carieră erau mult mai măreţe decât sunt acum, visam cum voi termina eu facultatea de drept şi voi ieşi direct judecător. Voi lovi masa cu ciocănelul, voi împărţi dreptate în stânga şi în dreapta cu un zâmbet uşor condescendent, norişorii vor fi roz şi unicorni cu coroniţe de flori vor zbura printre curcubeie. Voi fi om mare.

Am terminat în iulie şi facultatea de drept. Am terminat şi colegiul. Am intrat cu 95 de puncte la master, pentru că sunt o studentă studioasă şi vreau să mă perfecţionez. Şi am început să trimit CV-uri. Şi să îmi pun acea listă a realizărilor mele pe site-uri care îţi arată slujbe potrivite pentru tine. 

Şi a funcţionat într-un mare fel: printre altele, am fost sunată de trei companii care doreau să mă angajeze într-un call center. Yeei!

Dar partea mai bună abia acum urmează. Am fost chemată să dau nişte probe scrise, de drept pentru a ocupa nişte posturi pe care chiar mi le doream. Au fost încântaţi de rezultat. M-au chemat la interviuri.
 
Care au mers, în medie, cam aşa:

Angajator: Eu am o bogată exerienţă în domeniu, lucrez de 164.903 de ani aici. Dumneavoastră ce experienţă de muncă aveţi? Acum ce faceţi?

Intervievata: Ăă...acum sunt studentă la master...Puteţi vedea studiile şi practicile şi proiectele pe care le-am făcut în CV-ul din faţa dumneavoastră.

A: Câţi ani aveţi? (Întreabă angajatorul holbându-se la data naşterii mele de 2 minute)

I: Am 22.

A: Împliniţi???

I: ...Da...(duh)

A: Domnişoară, dar nu aveţi experienţă în muncă. 

I: Dar în descrierea postului scria că nu este nevoie de experienţă, e un job entry-level.

A: Da, dar nici chiar aşa. Să ştiţi că îmi place de dumneavoastră şi văd că nu aţi stat degeaba ultimii ani, practică de specialitate şi proiecte aţi făcut. Dar aţi lucrat până acum acum cu contracte bancare/pariuri şi păcănele /leasing/audit contabil/alergat maratoane/chirurgie cardio-toracică?

I: Nu, dar învăţ repede ce am de făcut. De fapt, cu asta m-am ocupat în ultimii 17 ani, cu învăţatul (spuse intervievata zâmbind stingher, încercând să destindă atmosfera cu o semi-glumă). 

A: Vă spun sincer că dacă aveaţi experienţă postul era al dumneavoastră. Încercaţi vă rog să faceţi rost de ea. Altfel, nu am nimic să vă reproşez.

Concluzia: Cumpăr experienţă. Urgent. Rog seriozitate. 

-Articol scris de o studentă care a dorit să rămână anonimă-